Ieri, nuntă-n bloc. Doi tineri frumoși și-au unit destinele. Frumos. Alai de nuntă: muzică tipică și tradiționala horă a miresei în fața blocului în care locuiesc. Frumos. Chiar felicitări și casă de piatră.
Înainte de nuntă pregătiri febrile: gardul din fața blocului, ușa, balustrada de la casa scării de dinaintea intrării în apartamentul miresei ornate și ele cu tot dichisul de nuntă. Frumos! Minunat chiar. Femeia de serviciu a scării rugată și ea să măture, să spele, să fie curat. Deh, se mărită fata. O dată se mărită și ea, și lucrurile trebuie să arate lună. Corect.
După hora miresei, liniște-n bloc. Alaiul de nuntă a plecat spre localul unde a urmat desfășurarea de forțe. Frumos. Și casă de piatră, desigur.
Dimineață, deschidem ușa. Flori ofilite și căzute pe casa scării, baloane sparte, care încotro, și da, nelipsitele mucuri de țigară aruncate fără vreo jenă. Lol. Paranteză. În casa scării s-au adăpostit de câteva zile, vreo 2 pisoiași. Mânâncă, dorm, miaună când nu-i băgăm în seamă. Stau sub scări ca să nu încurce. Într-o zi, înainte de nuntă, vecinii cu nunta au blocat trecerea pisoilor că, chipurile, fac mizerie. WTF? Dar mucurile de țigară, baloanele rupte cui le lăsați? Sau cu doamna de servciu ați vorbit doar pentru ca nunta să se desfășoare pe așternut curat și muguri de primăvara??
Oare românul mai are vreo salvare spre civilizație??? Oare mai trăim și noi ziua aia când românul își va curăța scena pentru a se desfășura și, la final, o va lăsa cum a găsit-o? Oare suntem o cauză pierdută sau mai avem un bob de speranță că poate poate U.E. ne va îndrepta într-un fel? Totuși, plecăm cam mulți și cam mult dincolo de granițe.
Sau degeaba, ăștia sunt ăi 7 ani de la mama de acasă și cu aștia ne fălim în lume? Atunci, ce să spun, ne merităm soarta asta de neserioși, egoiști, pomanagii și iresponsabili. Asta suntem! Nu toți, dar în mare parte, da. Din păcate!
Înainte de nuntă pregătiri febrile: gardul din fața blocului, ușa, balustrada de la casa scării de dinaintea intrării în apartamentul miresei ornate și ele cu tot dichisul de nuntă. Frumos! Minunat chiar. Femeia de serviciu a scării rugată și ea să măture, să spele, să fie curat. Deh, se mărită fata. O dată se mărită și ea, și lucrurile trebuie să arate lună. Corect.
După hora miresei, liniște-n bloc. Alaiul de nuntă a plecat spre localul unde a urmat desfășurarea de forțe. Frumos. Și casă de piatră, desigur.
Dimineață, deschidem ușa. Flori ofilite și căzute pe casa scării, baloane sparte, care încotro, și da, nelipsitele mucuri de țigară aruncate fără vreo jenă. Lol. Paranteză. În casa scării s-au adăpostit de câteva zile, vreo 2 pisoiași. Mânâncă, dorm, miaună când nu-i băgăm în seamă. Stau sub scări ca să nu încurce. Într-o zi, înainte de nuntă, vecinii cu nunta au blocat trecerea pisoilor că, chipurile, fac mizerie. WTF? Dar mucurile de țigară, baloanele rupte cui le lăsați? Sau cu doamna de servciu ați vorbit doar pentru ca nunta să se desfășoare pe așternut curat și muguri de primăvara??
Oare românul mai are vreo salvare spre civilizație??? Oare mai trăim și noi ziua aia când românul își va curăța scena pentru a se desfășura și, la final, o va lăsa cum a găsit-o? Oare suntem o cauză pierdută sau mai avem un bob de speranță că poate poate U.E. ne va îndrepta într-un fel? Totuși, plecăm cam mulți și cam mult dincolo de granițe.
Sau degeaba, ăștia sunt ăi 7 ani de la mama de acasă și cu aștia ne fălim în lume? Atunci, ce să spun, ne merităm soarta asta de neserioși, egoiști, pomanagii și iresponsabili. Asta suntem! Nu toți, dar în mare parte, da. Din păcate!
Comentarii